Confesiuni

Confesiuni

Sfântul Augustin, Confesiuni, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 (2005, 1998)

Gh. I. Şerban (Studiu introductiv): “S-au împlinit o mie şase sute de ani de cînd Sfîntul Augustin a început să-şi redacteze Confesiunile (conform propriilor mărturisiri, redactarea a început în 397 şi a durat trei ani, respectiv pînă în anul 400), opera care, între toate lucrările pe care le-a scris, avea să-i aducă cea mai mare celebritate, asigurîndu-i nemurirea. Confesiunile nu reprezintă nici cea mai amplă şi nici cea mai strălucită operă a sa, sub aspectul conţinutului de idei, dar a fost şi este cea mai căutată dintre scrierile sale. Este opera care a frapat de la început prin noutatea şi prin sinceritatea ei, fiindcă aici este înfăţişată lupta sufletului augustinian cu patimile şi îndoielile devastatoare, este surprins în toată grandoarea lui momentul decisiv în care el s-a desprins în mod categoric de trecutul său. Este, într-un fel, povestea sufletului omenesc în general, în care se regăseşte oricine intră în contact cu ea.”

Henry Chadwick: “Anselm, Toma d’Aquino, Petrarca (care avea în permanenţă un exemplar ‘de buzunar’ al Confesiunilor), Luther, Bellarmino, Pascal şi Kirkegaard – toţi se află în umbra acestui stejar falnic. Scrierile sale se numărau printre cărţile preferate ale lui Wittgenstein. Era o bête noire pentru Nietzsche. Analizele sale psihologice l-au prefigurat parţial pe Freud: a fost primul care a descoperit existenţa ‘subconştientului’. A fost ‘primul om modern’: cititorul simte că Augustin i se adresează la un nivel psihologic extrem de ridicat, că este confruntat cu un sistem coerent de gîndire care, în mare, continuă să pretindă atenţie şi respect. El a influenţat felul în care Occidentul a conceput ulterior natura omului şi ce înţelegem prin cuvîntul ‘Dumnezeu’.” (Augustin, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998)

Marius Cruceru: “Este greu de găsit un autor antic care să fi produs în secolul al XX-lea o renaştere atît de ferventă a interesului pentru persoană şi pentru operă a interesului pentru persoană şi pentru operă precum s-a întîmplat în cazul lui Augustin. Biografii, studii, articole, cărţi, teze de doctorat, chiar pagini de internet, apărut în ultimii zeci de ani, sînt dovezi incontestabile ale acestui interes. Stîrneşte curiozitatea ştiinţifică a teologilor moderni, deopotrivă cu a lingviştilor din şcolile cele mai noi şi de orietările cele mai diferite. Unii redescoperă profunzimea discursului teologic, ceilalţi, modernitatea abordării şi a felului în care rezolvă tensiunea dintre concept şi cuvînt.” (Augustin, un amator…, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006)

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s