Bufniţa din dărâmături

Bufnita din daramaturi

Mihail Neamţu, Bufniţa din dărâmături. Insomnii teologice, Editura Anastasia, Bucureşti, 2005

Tudorel Urian: “Bufniţa din dărîmături. Insomnii teologice, cartea de debut a lui Mihail Neamţu este, trebuie spus de la început, o încîntare. Erudiţia tînărului autor, lecturile temeinice din Părinţii Bisericii sînt dublate mereu de o tentaţie a problematizării. […] Spirit deschis şi om al timpului său, Mihail Neamţu vorbeşte cu egală competenţă despre Kirkegaard şi despre Părinţii Bisericii, glosează cu aceeaşi plăcere despre Evagrie Ponticul şi despre meciurile de fotbal de la televizor, ştie să tragă învăţături din Kant, dar şi din muzica hip-hop. Discursul său este, de aceea, de izbitoare actualitate, fiecare frază încîntă prin erudiţie şi inteligenţă şi îl determină pe cititor să îşi pună întrebări în legătură cu substanţa credinţei, starea culturii de azi şi, în fond, climatul în care se derulează viaţa noastră cea de toate zilele. O menţiune cu totul specială merită aici ampla analiză pe care autorul o face, din perspectivă teologică, controversatei cărţi a lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent.” (România literară, Nr. 30, 3-9 august 2005)

Ionuţ Claudiu Biliuţă: “Poate pentru prima dată după 1990, un intelectual creştin scrie într-o limbă română care se adaptează cu egală uşurinţă graiului Bisericii şi idiomului postmodernităţii. Relativismele ultimei paradigme sînt exorcizate în apele baptismale ale unei cunoaşteri teologice şi duhovniceşti. Aceasta nu s-ar putea întîmpla dacă limbajul autorului ar fi afectat de pareza stilistică şi criza de imaginaţie a retoricii ecleziastice oficiale. Bufniţa din dărîmături este, deci, implicit, şi o punere în gardă la adresa limbii de lemn atît de prost şlefuite a discursului instituţional, pe care prea mulţi credincioşi au renunţat să-l înţeleagă ori să-l mai chestioneze. E aceea, acest volum are meritul de-a provoca somnambulismul cronic al predicilor de amvon în care slujitorii, lipsiţi de luciditate, realism şi ironie, se complac duminică după duminică.” (Adevărul literar şi artistic, Nr. 777, 19 iulie 2005)

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s