
Jonathan Hill, Istoria gândirii creştine, Editura Cartea Cărţii, Oradea, 2007
Jonathan Hil (Epilog): “Această carte a prezentat nu o istorie a creştinismului, ci istoria gândirii creştine, a acelor creştini care au încercat să mediteze asupra înţelesului credinţei lor şi a relaţiei ei cu cultura lumii în care au trăit. Şi într-adevăr, la prima vedere este uimitor cât de diferiţi sunt mulţi dintre ei. Ce ar fi spus apostolul Pavel – primul şi cel mai mare teolog creştin – dacă i-ar fi cunoscut pe toţi gânditorii care vor veni după el, care cor susţine, mai mult sau mai puţin, că îi reprezintă religia? Ce ar fi crezut despre personaje atât de diferite: Simeon Noul Teolog, Jean Calvin, Tertulian, Soren Kirkegaard şi Jan Hus? Ar fi putut el să înţeleagă teoriile, ca să nu mai vorbim de evoluarea lor?
Totuşi, la o privire mai atentă, ceea ce este probabil mai remarcabil decât diferenţele dintre aceste persoane este asemănarea. În ciuda circumstanţelor diferite şi a curentelor filosofice, toţi, de la primul la ultimul, sunt teologi creştini. Fie ei ortodocşi, romano-catolici sau protestanţi, platonicieni, aristotelieni sau darwinişti, antici, medievali sau moderni, toţi îşi extrag teologtia în ultima instanţă şi mai presus de toate din Biblie şi în esenţă din a reflecta asupra ei. De la Iustin Martirul până la Wolfhart Pannenberg, toţi sunt preocupaţi mai mult decât orice de aceeaşi credinţă. Poate fi surprinzător de greu să redai în cuvinte ceea ce este exact acea credinţă, când o găsim în atâtea forme diferite, dar probabil că miezul comun este că toţi îşi pun credinţa nu într-un set de doctrine, ci într-o Persoană – Isus Cristos – despre care se vorbeşte în Biblie; ei sunt convinşi că prin El sunt mântuiţi şi Îl cunosc pe Dumnezeu.”